Vadu Crisului este un sat in estul judetului Bihor, la 100 km. de Cluj-Napoca si la 50 km. de Oradea. Localitatea este sit
uata la contactul M-tilor Padurea Craiului cu Depresiunea Vadului, ca urmare structura geologica este reprezentata de roci sedimentare de natura si varste diferite. M-tii Padurea Craiului sunt alcatuiti din calcare triasice, jurasice si cretacice intalnite in defileul sculptat al Crisului Repede. Teritoriul Vadu Crisului se dispune pe diferite unitati de relief: lunca larga a Crisului cu aspect de campie, dealuri cu caracter premontan si zona montana ce apartine Padurii Craiului. Pitorescul relief carstic este dat de numeroase pesteri: P. Vadu Crisului, P. Matulina, P. Zmaului, P. Carbunarilor, P. Umeda, etc.
Urmele umane de pe tritoriul satului isi fac simtita prezenta inca din Epoca Pietrei (Paleolitic). Marturiile sunt descoperirile arheologice, mai ales din pesterile din zona, care au scos la iveala vestigii databile pana in Epoca Bronzului. Prima atestare documentara a satului Vadu Crisului este din anul 1332.
Legenda Tarii Crisurilor:
Legenda spune ca demult, pe cand oamenii si uriasii traiau impreuna, jos, in campie, traia un crai lacom dupa aur care a auzit ca in muntii dinspre rasarit ar fi o baie (mina) de aur foarte mare. Dar locul unde se afla aceasta nu-l stia decat Cris-cel-
Batran si cei trei fii ai sai. Craiul a pus soldatii sa-i prinda, i-a inchis si i-a batut, doar-doar v-a afla de la ei unde este comoara. Batranul a murit in chinuri, dar nu a divulgat secretul cel mare. Feciorii, inspaimantati, au hotarat sa destainuie locul si sa scape cu viata, sa poata razbuna moartea batranului lor tata. Au pornit ei spre soare-rasare, spre locul baii de aur, cu pasi nesiguri, insotiti de soldatii de paza. Dupa trei zile si trei nopti de mers istovitor, cei trei tineri nu s-au mai inteles in privinta drumului de urmat, fiecare aratand alta cale. Feciorul cel mare zicea ca trebuie tinut drumul spre rasarit, ceilalti doi drumul bun ar fi mai la miazazi. Fiind iute din fire, fratele cel mare se supara pe ceilalti doi si porni val-vartej incotro gandea el ca e bine, insotit de o parte dintre soldatii craiului. Mijlociul, un flacau balan, si mezinul, un baietandru oaches, au apucat-o spre miazazi. Dar dupa un timp, fratelui mai mic i se paru, totusi, fratele cel mare avu dreptate si o lua si el spre soare-rasare. Au ratacit ei asa, insotiti de soldatii craiului, multe zile si nopti in cautarea baii de aur. In cele din urma, feciorul care apucase spre miazazi dadu in munti peste comoara. Dar in clipa in care vru s-o arate soldatilor, iesi din baie Valva Comorii si il fermeca, prefacandu-l in stana de piatra iar pamantul calcat de picioarele
lui apa curgatoare. La fel facu si cu ceilalti doi frati ai sai, ca acestia sa nu poata gasi niciodata comoara. Nici soldatii nu avura o soarta mai buna, Valva Comorii transformandu-i in ape mici repezi curgatoare. Asta este povestea celor trei cautatori ai baii de aur care au devenit Crisul Repede, cel iute din fire, Crisul Negru, cel oaches, si Crisul Alb, cel balan, si a soldatilor craiesti care-i insoteau, deveniti, de asemenea, crisuri. Stanele lor de piatra vor mai fi si acum la izvoarele raurilor, de nu le-o fi macinat ploile si vanturile.
Jurnal de excursie in Vadu Crisului:
Porniti cu noaptea in cap, pe un drum de trei ore jumate cu trenul impreuna cu un controlor cam schingiuit de gat (saracul), am ajuns in jurul amiezei in halta Vadu Crisului. De aici, la 100 m. ne asteptau cabanutele din campingul “Cascada Crisului” pentru a ne caza o saptamana. Ajunsi la cabanute, ne-am despachetat si am pornit intr-o drumetie de
recunoastere. Dupa 1500 m.
de mers pe calea ferata (singurul drum de acces prin Defileul Crisului) am ajuns la un loc amenajat de speologi special pentru gratar. Am stat vreo 4 ore aici. Am facut gratare, baietii au incercat sa pescuiasca (doar au incercat pentru ca nu au reusit
din cauza apelor involburate din zona), apoi am pornit spre camping pe acelasi drum pe care am si venit. Seara ne-am strans in jurul leaganului din curte si am ascultat povesti si legende ale locului (una dintre legende e prezentata mai sus) povestite de proprietarul campingului.
A doua zi, am auzit ca se face piata in sat (un fel de targ), asa ca ne-am dus si noi sa vedem ce ne putem lua. Dar GHINION!!! Ne-am trezit prea tarziu. La 12 jumate s-o dus toata lumea acasa, iar noi ne-am pornit pe la 14. Daca tot eram in centrul satului, ne-am facut cumparaturi pentru cina si ne-am luat (unii dintre noi) slapi, am consultat harta localitatii, am mancat cate o inghetata si ne-am dus spre casa. Am stat la plaja toata ziua, baietii au mers la pescuit, dar fara noroc, iar seara am stat la lumina lampaselor, povestind.
A treia zi ne-am hotarat sa vizitam Pestera Vadu. Dis-de-dimineata, pe la ora 7, am luat micul dejun, ne-am facut sandwich-uri pentru drum si am pornit pe aceeasi cale ferata vreo 2 km. Ajunsi la pestera, am fost intampinati de ghidul Geczi Mihaly. Am platit taxa de intrare (3 lei- elevi/studenti si 5 lei- adulti) si am intrat in minunata lumea a speologilor. Minunatia enormului te socheaza, stalactitele si stalacmitele te lasa mut, limpezimea apei iti da fiori, iar in afara pesterii se formeaza o cascada superba. Aproximativ 700 m. este
zona amenajata si luminata, apoi vine sectorul de exploatari cam 1 km. (ma mancau talpile sa ma duc pe aici, dar eram cu minori langa mine, asa ca m-am abtinut). Intre timp, sora mea Diana, a gasit un catel ratacit in pestera care scheuna de zor. Cand l-a vazut, s-a desprins de grup ca sa scoata cainele afara. Dupa vreo ora de vizitat, am iesit afara din pestera si am luat-o pe traseul Versantului Stang al Crisului in cautarea altor pesteri, impreuna cu catelul gasit de Didi, care s-a luat dupa noi. Am mers cam o ora jumate prin padurea deasa, peste poteci stramte greu de trecut, peste prapastii, fara sa gasim vreo pestera. Ca sa scurtam drumul spre Versantul Drept, am trecut Crisul. Aici vine EMOTIONALUL ZILEI !!! Cainele pe care l-a gasit Didi (Batranul e numele lui) a vrut sa treaca si el Crisul, dar nu l-am lasat pentru ca il lua apa. Ajunsi pe traseul Versantului Drept, am facut un popas ca sa
mancam. Cand am vrut sa pornim din nou la drum am auzit un latrat vag. Ne-am uitat pe celalalt mal crezand ca il vedem, dar in zadar. Inca un latrat, mai accentuat. Cand ne-am intors privirile, l-am vazut pe Batranu’ alergand cu sufletul la gura pe calea ferata spre noi ne ajunga. Am cazut in genunchi si l-am luat in brate, strofocandu-ma sa nu plang. I-am dat sa bea apa si am pornit din nou la drum, ferindu-ne de trenul ca venea spre noi. In drum spre cabanute ne-am mai cocotat pe munte la o pestera si ne-am mai afundat in intunericul pamantului la o alta (impreuna cu verii mei Ramy si Carmy si cu prietenul lui Didi, Ovy). Ajunsi in camping, ne-am apucat sa pregatim cina (gratare, salate si numa carne
). Dupa cina am cazut ca secerati toti.
Ziua a patra ne-am petrecut-o in apropierea campingului, pe malul Crisului,
la o balaceala pe cinste si la un bronz de munte.
Ziua a cincea ne-am petrecut-o la pescuit. La vreo 8 km. de Vadu Crisului este un Tau (care nu stiu cum se numeste) cu mult peste si ieftin (consumatie de 5 lei/persoana de la barul satului
). Am prins vreo 50 de pesti, dar nu mai mari de o palma. Seara i-am prajit in ulei. Au fost deliciosi. Dupa cina, ne-am strans din nou in jurul leaganului, la lumina lampaselor si am zis povesti de groaza. Tot in aceasta noapte au coborat lupii in sat. Asa se auzeau urletele lor de parca ar fi langa noi…brrrrr !!!!!
Ultima zi, ziua a sasea, am pierdut timpul prin imprejurimi. Ne-am facut bagajele si ne-am dus la Cris pentru o ultima balaceala. Seara ne-am facut pentru ultima data gratare, iar dupa cina ne-am strans pentru ultima data la leagan, am baut bere si am zis povesti de groaza.
Luni, 18.07.2011, dimineata la ora 9 am avut tren inapoi spre Cluj. Cu ochii in lacrimi si cu sufletul strans ne-am luat “La revedere” de la proprietarii campingului si de la peisajul pitoresc. Insa, am aflat de un loc numit “Taul Batran”, situat la 8 km. de unde eram noi. Se spune ca acolo nu e nimic. E pustietate locuita de serpi, taratoare, animale salbatice, balauri (cum spun oamenii din sat). Urmatoarea mea excursie acolo va fi
!!!!!!!!!!!!!
Numai bine!!!
































